reconversie

Cu capul sus accepti cu nepasare tot ce izbeste ca sa iasa prin toate moleculele tale. E cam ce-ai mimat prin zecile de teme , configurate cam tot de-atata vreme.
Nevoi primordiale ai reprimat pe unde-ai apucat, dar uite ca s-au saturat, s-astepte, sa le vezi si sa le satitisfaci.
E-un fel de revolutie suprema si tu esti doar un om in toata aceasta schema.
Multiplu poate te-ai cam incapatanat, sa te renegi , ca doar e fascinant sa te destrami si apoi s-aduni ce altii au lasat.
Dar  , ups, ia uite ce rasare dupa colt! Doi monstrii mici , nesuferiti, dar cam crescuti si chiar bine hraniti. Cu ignoranta sau cu nepasare sau cine stie, poate de prea multa asteptare.
Nu poti sa adaptezi la suflete dupa harti impuse , cu toate regulile scrise sau nespuse.
Si chiar de-ai vrea nu poti sa adormi satisfacut de vreme.
C- acu iti urla sangele in vene, ca l-ai tradat si nu i-ai dat suficienta plasma sa poata sa mai circule , sa se fluidizeze iar oxigenul, dragul, l-ai folosit fara rezerve si uneori chiar fara sa iti pese.

pauza

Furtuni starnesti cand doar astepti
Si dai la rasarit un sens aparte.
Esti obosit, sau cel putin asa numesti,
Cand te asezi si doar privesti
La neputinta, ce se plimba ca o doamna agale
Si o tot ia pe toate urmele tale.
Impulsuri reactive s-au evaporat pe rand
Tu nu-ti doresti nimic mai mult ,
Decat sa stai si atat.
Daca-ai putea doar un minut,
O pauza sa iei pe la apus
Sa te strecori si neputinta s-o inseli
Suficient cat sa te deghizezi
In absolut.

neprevazut

Erai un univers intamplator,
Cu sanse mici scapate prin real,
Dar oare nu e totul un mister
Ce-i asezat si picurat sonor?
Si ai facut din sansa o realitate
Neprevazut, dar nu intamplator.
Si parca te-am simtit intaia data
Privindu-ma timid de din alt decor.
Erai o destinatie frumoasa
Cladita prin iluzii , usor  naucitor.
Dar nu stiu cum te-ai strecutat
Si  m-ai atins ....de cot.
Intregul s-a fluidizat
S-a imprastiat in mii de zari.
Cum sa-l mai controlez acum
Amestecat, multicolor?

prea tarziu

Nu pot si nu vreau sa te construiesc eu, pentru ca te-as strica. As fabrica un prototip plin de imperfectiunile mele ce s-ar lipi nonsalant de mine si atat.
Dar nu pot sa opresc nici timpul, nu pot sa te fac eu sa te simti viu si sa stii cum unul se trasforma in doi si apoi doi in unul.
Nu pot sa opresc nici prea tarziul.
Pot doar sa urlu cu disperare in toate formele ceea ce sunt si sa sper ca ma vei intui cumva.
Am avut atatea prea tarziuri , le stiu atat de bine. Mi s-au tatuat pe unde-au apucat, pe unde le-a prins timpul. Si  au ramas asa, eterne , implantate bine, de nesters.
De acolo nu mai poti face nimic, stricaciunea aia putreda acolo isi are locul pentru totdeauna si vrei nu vrei ramai cu ea.
Toate momentele nespuse si nefacute se deruleaza calm in spre un prea tarziu. Nu se mai intorc niciodata .  Nu mai au cum. Sunt transformate, difuze, perimate.

Tu? Nu stiu, cred ca te bazezi prea mult pe eternitate si ai cateodata capacitatea asta fabuloasa de a uita. De a sterge zile din calendar ca si cum n-ar fi existat, doar pentru ca n-ai stiut ce sa faci cu ele sau le-ai administrat prost.
  In mod frivol te descotorosesti de tot de la o zi la alta si aproape ca ai incetat sa mai lupti. Cum sa lupti daca nu stii pentru ce?
Tu ai un timp propriu, dar chiar si asa te  banuiesc de un etern ce il vei cara cu toata suma ce-ai experimentat si cu toate stersaturile tale .

pamant si apa

Astazi nu mai am soare. S-a suparat putin pe mine, ca printre cautarile nebune, l-am ignorat, l-am ocolit  . Si s-a inchis. Si ca un zeu ce e si-a tras cortina, s-a invelit si ma priveste dintr-un colt , cu-n sfert de ochi.
Tu esti apa si eu sunt pamant. Si ne mai intanim din cand in cand pe-un tarm uitat de mare..
Unde te termini tu, eu chiar devin nisip.
Bolborosesti deasupra mea, de parca-i vrea sa-mi spui ceva. Ceva ce-i doar al tau, dar nu-i pe intelesul meu. Ca ai o limba complicata , din semne multe singulare ,ce le-ai format prin zecile de valuri.
Eu stau aici, calcata si batatorita de talpi uscate de soarele de altadata.
Azi parca te-ai mai razvratit un pic si-ai incercat sa musti din mine. Poate ca ai vrut doar sa ma uzi sau poate ti-a fost dor de zilele senine si-ai vrut sa simti .
M-acuzi de infinit, ma cauti in deriva si atunci cand ma gasesti, te rusinezi si dai sa fugi..
Nu pot sa mai acuz nimic, tu doar ma cauti si atat.
Nu poti sa stai, ti-as fi prea mult .

contiguitate

Te gandesc in avans si nu mai poti sa schimbi nimic din tot ce-a fost prestabilit .
Te desfasori latent in aceasta contiguitate seducatoare si nici macar nu-ti intuiesti traseul. Cateodata dai vina pe soarta, atunci cand inca te feresti s-accepti.
Daca te-as desprinde de gandurile mele te-ai rataci si ai oscila prin ceata. Te-ai intoarce in pacla aia parfumata in care te-am gasit. Dar, chiar si tu, stii ca o sa fie si mai deasa, c-a mai crescut in timp.
 Mi-aduc si acum aminte, de parca a fost ieri, ca ti-am zambit,  sau poate-am ras .  Sau chiar nu mai conteaza ce-am facut, il stiu, momentul. Si nu stiu cum, dar cert e ca-ai ales sa iesi.
Te-ai scuturat , ai inspirat si viu ai fost. Aia a fost ultima ta optiune individuala. Si , da, ai ales sa traiesti. Nici acum nu-mi dau seama daca ai stiut, sau nu ce faci.
Cateodata  ma tem ca poate te-ai grabit, ca poate n-ar fi trebuit sa te intinzi atat spre mine. Dar ai decis si dus ai fost. Spre viata..
Caci te-am unit cu miile de perspective ce le tineam deoparte, unele inca ambalate si noi noute toate.
De unele mai vechi ti-am povestit si le-ai simtit din tine  sau poate le-ai reamintit din vieti straine.
Dar le-ai stiut pe toate.
Ti-am aratat cum se escaladeaza muntii, dar mi-ai soptit ca mai astepti. Te-am dus pe tarmuri nisipoase, dar zarile tu le-ai vazut fara cuprins.
Si-acuma, spune-mi tu, ce  sa  ma fac cu tine?

legaturi

Ma simt usor debusolata, ca sa nu zic amestecata,
Caci stau si le privesc confuz,
Cuminti cum stau aliniate,
Dar parca se ingramadesc difuz.

Coperti le acopera misterul,
Prin randuri multe au migrat
Si parca tot incearca sa paseasca,
Sa se -ntalneasca, sa se recunosca.

Imi  tipa-n ochi un titlu vechi,
Dar ma-ncapatanez sa-l eludez
De parca simt un personaj , acolo, care,
Nu l-as mai intalni in cale.

De ma opun, ma contrazic,
Caci nu asa se misca ele,
Ma stiu si ma conduc subtil
Exact in locul acela, care, voit, l-am ocolit.

Danseaza in jurul meu si arde,
Sunt flacari lungi,de versiuni abstracte,
Ce ma patrund pana la os
Si nu-mi dau cale de intors.

Ma intuiesc si ma dezmint,
Ma urmaresc , oriunde-as  vrea sa fug
De mine.

naturalete

De unde scoti naturaletea asta si apoi cum de-ndraznesti sa-mi fi  asa cu ea?  Si sa ma bantui, sa ma impiedici sa imi adorm din vise.
O ai la tine -n buzunare, ascunsa printre servetele si zanganitoare? Si apoi cum faci? Il scuturi, scormonesti, intorci pe dos, si pac , apare, de parca-ar fi fost acolo de sine statatoare.
De ce-o arunci spre mine, ce , alta tinta n-ai gasit?   ca doar de ma vazusi mai mica si mai colorata si-ai zis ca sunt de-a dreptul preferata, in acest scop, desigur, ce-ai crezut...
Te-avertizez, asa , sa nu  mai zici , ca te-as fi inselat, cu-omisiuni , desigur.
O sa ti-o dau -napoi, sa stii, mai calma si mai fermecata si-o sa vedem atunci, cum o sa scapi de toata?
De crezi ca o sa mai incapa, la loc , in buzunar, te-nseli. Poti s-o indesi acolo, pana o sa crape.
Si-o sa incerci sa-l cosi, ca doar o sta acolo, ascunsa ,ca nimeni sa n-o vada.
Dar o sa dea pe-afara, si orice-ai incerca sa faci, iti zic, te va cuprinde si te va obliga sa -ti fii.
Si n-o sa ai ce face , o s-o accepti, asa de libera si goala, fara fasoane si priviri frivole, dulceag- amara, cu gust de scortisoara.
Pentru ca-i a ta, a noastra si e prea multa sa stea ascunsa-n buzunare.

naturalete

De unde scoti naturaletea asta si apoi cum de-ndraznesti sa-mi fi  asa cu ea?  Si sa ma bantui, sa ma impiedici sa imi adorm din vise.
O ai la tine -n buzunare, ascunsa printre servetele si zanganitoare? Si apoi cum faci? Il scuturi, scormonesti, intorci pe dos, si pac , apare, de parca-ar fi fost acolo de sine statatoare.
De ce-o arunci spre mine, ce , alta tinta n-ai gasit?   ca doar de ma vazusi mai mica si mai colorata si-ai zis ca sunt de-a dreptul preferata, in acest scop, desigur, ce-ai crezut...
Te-avertizez, asa , sa nu  mai zici , ca te-as fi inselat, cu-omisiuni , desigur.
O sa ti-o dau -napoi, sa stii, mai calma si mai fermecata si-o sa vedem atunci, cum o sa scapi de toata?
De crezi ca o sa mai incapa, la loc , in buzunar, te-nseli. Poti s-o indesi acolo, pana o sa crape.
Si-o sa incerci sa-l cosi, ca doar o sta acolo, ascunsa ,ca nimeni sa n-o vada.
Dar o sa dea pe-afara, si orice-ai incerca sa faci, iti zic, te va cuprinde si te va obliga sa -ti fii.
Si n-o sa ai ce face , o s-o accepti, asa de libera si goala, fara fasoane si priviri frivole, dulceag- amara, cu gust de scortisoara.
Pentru ca-i a ta, a noastra si e prea multa sa stea ascunsa-n buzunare.

fericire

" Iubirea e-n chiloti si papuci de casa "Ioana Duda -Instinct


 Si am zis-o : asta-i fericire!
Asa banala, nesofisticata,
C-o cana de cafea in mana
Si cate-odata traspirata.
Din vis frumos trezita,
Sau din cosmar salvata,
Mai vesela, mai trista,
In functie de vreme, sau e eternele probleme.
Dar totusi nemachiata
Cu zambete ce-s false,
Sau cu celebrele grimase.
Apoi vii tu, cam aranjat la patru ace
Si -ncerci sa ma trasezi,
Cu consternare,imi zici ca sunt o visatoare
Si toate aceste idealuri
Sunt doar un fum printre realuri.
Si care e realitatea?
Nu vezi ca tot te minti constant ,ca cica incerci,
Si tot agonizezi in explicatii,
Intempestiv, exista sanse mari
Sa se transforme in mutatii.
E necesar si imposibil
Iti tot repeti, de parca ar fi o scena
Nu mai traiesti, te misti doar ca o drona.
Si daca  crezi ca in disimulare
O exista ceva ce  sta in asteptare,
 Ramai cu toata aceasta resemnare,
Ti-o inmanez in vesnica pastrare .

ambivert

Acuma vrei , acuma poti
Tic , tac, secunde, se schimba calimera
Si dintr-un hotarat ce esti,
Parca te pierzi, te duci in alta emisfera
Acum vorbesti entuziat de stele, de zane si de mamifere,
Dar brusc, distrugi tot ce-ai realizat
Si te retragi intr-o tacere.
Acum esti zeu, apoi te pleci,
Cu toleranta parca regaseti
Trecutul printre motivatii
 Imaginezi in zeci de cai verzi pe pereti.
Cum poti s-atingi , si apoi sa fugi,
Sa te renegi,  sa nu te mai asculti
Si sa ingropi familiarul
Ce- ti tot abunda prin pereti?
Nehotarare sau blestem,
Alegi cum pui, alegi cum ai,
Doar tu rodesti si tu culegi.