naturalete

De unde scoti naturaletea asta si apoi cum de-ndraznesti sa-mi fi  asa cu ea?  Si sa ma bantui, sa ma impiedici sa imi adorm din vise.
O ai la tine -n buzunare, ascunsa printre servetele si zanganitoare? Si apoi cum faci? Il scuturi, scormonesti, intorci pe dos, si pac , apare, de parca-ar fi fost acolo de sine statatoare.
De ce-o arunci spre mine, ce , alta tinta n-ai gasit?   ca doar de ma vazusi mai mica si mai colorata si-ai zis ca sunt de-a dreptul preferata, in acest scop, desigur, ce-ai crezut...
Te-avertizez, asa , sa nu  mai zici , ca te-as fi inselat, cu-omisiuni , desigur.
O sa ti-o dau -napoi, sa stii, mai calma si mai fermecata si-o sa vedem atunci, cum o sa scapi de toata?
De crezi ca o sa mai incapa, la loc , in buzunar, te-nseli. Poti s-o indesi acolo, pana o sa crape.
Si-o sa incerci sa-l cosi, ca doar o sta acolo, ascunsa ,ca nimeni sa n-o vada.
Dar o sa dea pe-afara, si orice-ai incerca sa faci, iti zic, te va cuprinde si te va obliga sa -ti fii.
Si n-o sa ai ce face , o s-o accepti, asa de libera si goala, fara fasoane si priviri frivole, dulceag- amara, cu gust de scortisoara.
Pentru ca-i a ta, a noastra si e prea multa sa stea ascunsa-n buzunare.