zile de cauciuc

 Si-ti povesteam acum o zi, sau doua,  de teatrul ala de fatada, ce doar te face sa zambesti.
 Dar stii, ca mai este de-un fel, elaborat si bine pus la punct si juri ca e realitate.
Si-acum , o sa-ti marturisesc: mi-e teama de toate acele  roluri pe care le jucam, asa, dintr-o obsesie prosteasca sau poate  fascinati ,pentru  trebuie sa fie atunci, acolo..si  trebuie sa fi din asta.
Iti spui ca e doar un moment, ca o sa o  treci usor si peste asta si o sa-l pui frumos in rama, o amintire. Ca o sa redevi la tot ceea ce esti, la definitia ta de baza.  
Ce naiba, e doar pentru un timp, o conjunctura sau o perioada. Pentru ca  stii, accepti, esti constient si nu-i real si tu nu o sa devi asa...
 Si totusi, rolul se incapateneaza ..si domina..si culmea mai apare un personaj si inca unul.
Nascuti din aparente, care se poarta si au replici proprii de care tu habar nu aveai ca sunt la tine in vocabular.
Pai nici nu existau, sunt ale lor...sunt studiate, preluate, de ici, de colo.
Se misca si vorbesc intr-un fel anume, ca aproape ajungi sa ii admiri si instinctiv le dai curaj sa supravietuiasca.  Se adauga si cresc din tine si redevin un tu...sau ei.
Cine sunt oamenii astia minunati , stralucitori ce se transpun prin tine, care te acuza permanent ca tu nu prea mai esti destul?
Proiectii  ale tale despre un normal ce nu iti apartine., dar ti se tot impune ca trebuie sa fie asa.
Pentru ca acela este intr-un fel  si pare ca e bine, pentru ca el sau ea pare sa reuseasca intru-un mod in care tu tot ai  dat rateuri si pentru ca atunci, de sa nu?
Si apoi incepi sa intinzi de pielea asta, ce e a ta, dar nu se incadreaza in tipare.
Si ii mai dai un plici, cand obosesti si asa te mai intorci din cand in cand la tine.
Tu? Care tu? Care-a uitat ce-i place, care-a uitat sa mai zambeasca cand nu e programat, care-a uitat ce si-a dorit in viata cu adevarat. Care-a uitat de lista aceea, cu lucruri de facut, la care a sperat si le-a visat cand inca tu mai existai...
Si totul  pare acum banal...departe, intr-un colt uitat si prafuit de timpul care trece si cere ce-i al lui.
Tu, din povestea imaginata odata, ce ti-ai modificat-o singur, pentr-un rol...
Si cateodata poate nu e prea tarziu sa spunem: ca ne-am jucat rolurile toate si ne-am intins ca pe un cauciuc si totusi suntem dati deoparte.
 Putem sa fim oricine, putem face orice..Nu datoram o viata nimanui.
 E improbabil ca -ai putea sa stergi ceva, sau sa rescri intr-un alt fel, dar poate, poate ca ar fi suficient un singur pas.

comod

Mananci din mine...
Esti asezat comod la masa calda,
Ce te hraneste si te tine-n viata.
Si eu te las, ca nu stiu alta cale
Ca sa ajung la tine.
Mananci din mine, incet si fara graba
Tu ai rabdare...
Cine ti-a zamislit-o asa de mare?

Tu savurezi..nu stii ce faci,
Esti tot doar intr-o asteptare.
Si crezi ca nu esti crud,
Tu oare, nu banuiesti, nu te intrebi
Cum poti sa faci o continuare.
Incontestabil..ma voi topi
Si ma voi transforma , voi curge toata
Tu stii?..  nu e din intamplare.

picaturi

Prea ocupat, prea calator
Cu spatii mici eliberate
Tu n-ai putut sa vezi de-antregul
Ci ti l-am spus de mii de ori
Si desenat intr-o plaleta de culori .
Si nu e vina, ca nu poti
Dar nu ma vrea de-a- ntregul.
Din picaturi sa ma aduni
Si crezi ca-s asta toata.
Apoi, de esti surprins, de-atatea ori
A cui e culpa toata?
Ma ierti ca n-am putut atat?
Mai mult de desenat,
Ca poate o-i intelege uneori,
Ca sunt mai mult decat ai incercat,
Fragmente dintr-o viata.

existenta

Nu te pune intr-o asemenea situatie, nu cersi ceva de care nu ai nevoie……….asta te poate cobora in ochii tai ,daca nu acum , mai tarziu. Cere doar ce stii ca poti sa iei ....

Nu mi-a placut cum ma priveai azi, nu-mi place ca te feresti sa-mi spui tot ce gandesti. Incearca sa vorbesti la fel cum faci dragoste, adica fara retineri . Nu vreau sa suferim amundoi si acum, in momentul asta este inca posibil sa prevenim asta, depinde numai de noi daca vom fi capabili sa nu ne amagim cu imagini care de multe ori nu sunt ceea ce par a fi. 

Sa nu crezi ca vreau sa trec peste ce s-a intamplat ……….Stii de ce am vrut sa fac asta acolo, in fata lor? Tocmai pentru ca am simtit nevoia sa ma afisez cu tine peste tot, prostule! Cum poti sa crezi ca dupa toate cele intamplate as putea avea retineri?

 Vrei sa iti dovedesc, in felul meu original, insasi existenta?

Si a fost bine de tot, nu crezi? M-ai intrebat daca cred ca s-a vorbit in urma noastra, sigur ca s-a vorbit, dar nu inteleg de ce te deranjeaza.

 Vreau ca restul sa nu conteze, vreau ca mentalitatile lor imbacsite sa nu ne atinga. Eu stiu ca sunt in stare sa trec peste asta, ramane de vazut daca si tu o sa poti sa faci asta fara sa ai mustrari de constiinta, fara sa te simti vinovat ca iti traiesti viata, pe care ei nu pot sa o aiba si n-au decat sa-si umple golurile cu multumirea altora. 

Pentru noi nu conteaza ei, nu sunt decat niste microbi din afara, care incearca sa patrunda in spatiul nostru si sa ne consume aerul. 

Eu vreau sa pot respira in continuare si de aceea n-am sa le permit sa ma priveze de urma de aer proaspat pe care o simt acum.

iubeste-ma

Iubeste-ma , cum vreau, de poti
Si daca n-o sa stii, o sa te-nvat.
Iubeste-ma in trei culori
Alege-ma , sa simt ca mor
Si ca renasc in tot, rastimp.
Alunga toata ipocrizia,
Ce simti cand vrei s-atingi, dar te opresti.
Iubeste-ma asa cum vrei
Si de nu stiu, o sa ma-nveti,
Trezeste-ma cand o sa poti,
Cand o sa stii, cand o sa intelegi,
Cum vreau, cum pot sa te iubesc..
De nu, n-o face inca-o data
Doar sa incerci ceva ce stii.... ca n-o sa poti.

poveste

Si-ti mai aduci aminte , oare? De-un om sau de o intamplare....
Totul, absolut totul face parte dintr-o poveste. Povestea pe care ne-o spunem noi, despre  ce credem ca ar trebui sa fim, despre ce credem ca ar trebui sa facem, despre cum e bine, despre cum e rau.
Ne luptam si facem tot ce stim ca e , esuam si o luam de capat, in acelasi fel sau, poate, altfel...sperand la un o sa...
Ne construim pe noi din fragmente de bine , de rau...murim si inviem de sute de ori, pana la final, finalul pe care  doar il intuim si incontestabil stim ca odata vom ajunge acolo..
Ne separam de bucatile care ne trag in jos, care aspira la imposibil si ne reconstruim din nou si din nou ...vopsim pe ici pe colo, mai punem cate-un petec...Posibil, imposibil, habar n-avem pana ce nu se intampla.
Povesti nescrise, unele chiar nerostite, ce se intrepatrund aievea printre noi si uneori ajung sa fie spuse...
Avem cu toti cate o carte -n fata, mai mazgalita sau mai noua si ne mai intoarcem cateodata, asa , doar sa mai rasfoim din urma, de dor sau de invatatura.
Si uneori zambim si uneori ne doare, sau poate c-o trantim, ca s-o inchidem , cu putere, ca nu ne  plac fragmente, care , ne-am chinuit atata  sa le stergem.
Dar totul e acolo, e povestea noastra , a ta , a mea, a lor, mai buna sau mai proasta, dar ea e acolo toata...

adio

Adio , deocamdata...
Si asa -mi vine cateodata, sau mai mereu, sa-ti zic adio.
Dar poate mai astept un pic, ca poate cine stie trece.
Si nu-i pacat? Ca,  cine stie, apare, asa din intamplare , o minune , si din adio o sa facem sarbatoare.
Ca doar, ce naiba, e o asteptare.  Si cine poate sa n-astepte, cand se bazeaza pe himere?
Si  cruda asteptare s-a tranfosmat in transformare...
Si poate ca-i nu-i timp acum, sa spunem, asa, tot ce simtim, tot ce ne vine inopinat, ca-i doar impuls, ca-i doar moment.
Si poate cine stie cum, de zic adio acum, poate o sa fie prea curand...
Dar , deocamdata, as putea , sa-mi pun o pauza in gand si imi iau la revedere, sa inchid usa si sa-mi spun: Tu ...  du-te , du-te in ale mele.
In ale mele vise toate, imprastiate si stingher, de poti sa stai acolo, poate, te voi nega, esti efemer...
Esti construit din fumuri multe, esti ireal si pari mister, dar nu prea cred ca-n a mea lume ,tu te vei costrui in vreun fel.
Cum as mai putea acum sa fac, motoarele, sa mearga, cand totu-i ruginit si se invarte asa de greu?
Asa ca , adio, deocamdata, ca ai fost  mult, prea mult defel.

separat

Ne-am separat printre multimi,
Si suntem niste anonimi.
Ne cautam , dar nu stiu cum,
Ne evitam, ne impiedicam,
Si nu putem se ne privim,
Sa ne vedem cu ambii ochi.
Si separat ne amestecam
Si asa ne umplem de minciuni.
Ca nu reprezentam nimic,
Ca nu ne stim.
Dar ce nu stim,
Ce impreuna am deveni,
Daca nu ne-am mai tot amesteca,Daca nu ne-am mai alunga,
Accidental sau doar voit.

ochi verzi

E ceasul diminetii,trezeste-te si umbla!

Straina ti-e a ta minte,

Si- n adormirea crunta,

Fara de voie, tu, te-ai scufundat.

Tu crezi ca esti puternic,

Caci toate- ti par usoare,

Invaluite-n ceata,

Se fac si mai domoale.

O reluare- nceata e toata a ta viata,

Si lucruri ce-s reale, abia de le mai vezi,

Doar amintiri si ganduri ti-ntuneca privirea

Si ele-s repezi toate, dar tie-ti par agale.

Priveste-n ochii mei cei verzi,

Si scalda-te-n lumina adevarata,

Desparte-te de vise ,

Traieste acum si lupta!

Dar roata se invarte,

Lumina e aproape,

E verde si razbate

Din doi ochi incolori.

esti minunata!

 " In muzica si in iubire sunt numai senzatii unice; cu toata fiinta iti dai seama ca ele nu se vor mai putea reintoarce si regreti din tot sufletul viata de fiecare zi la care vei reveni dupa ele"
                                                                                                      Emil Cioran


Esti minunata cand zambesti si atunci cand faci ca toate lucrurile rele sa para niste bagatele.
Esti minunata atunci cand razi, cand te amuzi din lucuri mici si le rotesti si le arunci..spre mine...si ma atingi, din intamplare.
Ma construiesti din adevaruri grele, ce nu le vad, dar tu ma faci sa simt, ma dezarmezi, ma decomplici.
Esti minunata cand te misti , in ritmurile tale , pe azi , pe maine.. pe sosele sau podele...
Esti minunata cand respiri, usor, precipitat si apare un sunet surd, fara culoare..
Esti minunata cand privesti, tu fara vorbe ma orbesti...
Nimic nu-i complicat cu tine, e totul lin, coplesitor de bine...

detalii

    

        Sa pot sa te privesc, sa te fixez, sa te asez...sa vad detalii....sa-mi fac portrete in minte si sa imi iau imagini, fotografii mentale.
        Si sa zambesc prosteste o sapamana, de fiecare data cand le vad, perfect, plasate printre linii, drepte, curbe,trasate lin, cunoscator...
        E modul meu de-a duce mai departe , fixate pe o retina, prezent , incontestabil, o sa ramai acolo, un munte de detalii.
       Apoi , sa vad momentul, secunda care trece, sa-i desenez contur , sa-l inramez cum se cuvine, sa-i dau ce-i apartine, unicitatate si savoare...
      -Toate-s la fel....cu diferente prea putine...traim in cercuri pline...istoria chiar este ce se spune. Ne demostreaza precedente si ne plaseaza intre reguli.
      - Patetic mod de-a te nega pe tine. Si crunt e  sa orbesti de atata nepasare , sa dai cu gri peste culoare, si sa te impachetezi in resemnare.....bazat pe ce? Pe precedente?  Cert  este, nu e despre detalii...

infinit

           Din trei cuvinte, nu cred ca poti sa faci un manuscris.
            O, ai sa fi surprins , cum se pot repeta intruna, tinzand spre infinit si pot sa se transforme in sensuri, mii si mii,  acele trei cuvinte, in care tu nu crezi, nu stii ce pot ele devenii.
Ca  te-am lasat pe tine sa poti sa fi ce vrei, ca m-a durut? De mii de ori...dar te-am lasat, ca sa nu poti sa minti, desi cred ca pe mine  era cel mai usor...
             Da, n-am mintit, dar nici adevarul nu l-am spus...la naiba, care-i adevarul si al cui e de de fapt? Al meu, al tau , al lor?
             Depinde de context, depinde cine-l spune si mai ales cui...depinde de-o idee, de cum o vezi, de cum o simti, depinde.. e.relativ  as spune...Probabil,  adevarul e ca eu te iubesc, indiferent de ce...
             Ce-ai spus?
             Ca te iubesc..indifent de ce.
              Dar tu ai spus ca e o limita...ca ce nu se hraneste se termina, ca din dezamagiri se moare, cum sa iubesti asa , la infinit, indiferent de ce?
               Tot ce e limitat, e fals, e neadevarat, e-un mizerabil compromis. Vezi ca n-ai inteles nimic?
Eu te iubesc si uite, din trei cuvinte pot face un manuscris.

negare

-Ce faci?
-Pe undeva..
-Si acum?
- Orice...
- Chiar nu te inteleg...e asa ambigu totul.
- Daca-i prea greu, poti trece peste, esti  liber  doar si poti sa mergi si mai departe.
- Poti sa imi spui macar pe unde esti?
- Concret?..e galben totul..la modul cel mai sincer si nu ma joc deloc, e felul cel mai sincer in care o pot spune...
 ..................Si iti aduci aminte de starea aia de nimic? Si-ti vine sa faci aia si apoi nu prea-ti convine.  Te inconjoara puncte ce greu ti le fixezi, e TOT.
Si iti mai aduci aminte ca asta nu e bine, ca TOT aduce ganduri multe si cugetari pe alaturi si intrebari, de ce-uri.......raspunsuri prea putine.
"De maine jur ca nu-mi mai pasa"...E-asa de simplu oare? O zici si uite-i gata....
Indiferenta asta proslavita si afisata in mod constant atunci cand simti ca dai pe-afara.
Cosmarul recurent din care te trezesti de fiecare data...
Si-abia atunci incepe lupta cea adevarata. Adevarata lupta e sa gasesti speranta acolo unde nici macar ea nu se intrezareste.
Nu-mi pasa. Nu-mi pasa ca a mai trecut o zi din noi, nu-mi pasa ca, parca, aerul si-a mai schimbat textura, ca soarele nu mai rasare din acelasi loc....nu-mi pasa de ce esti...indiferent de ce alegi
-Pe bune, chiar nu-ti pasa?
- Ba da, tu ai dreptate, negarea nu e o solutie.....

a fi

Respira
Priveste
Observa
Gandeste
Asculta
Simte
Imagineaza-ti
Alege
Iubeste
Exprima
Constuieste
Darama
Plangi
Expira
Ignora
Uita
Ajuta
Multumeste
Crezi
Zambeste

de ce?

- De ce?
 Oare as vrea sa te intreb acum  de ce? Si tu sa imi raspunzi asa, ce-ti vine..ce-ti vine acum, intamplator... Eu cred ca ar trebui sa stii .......E primul gand ce apare si e cel clar, nealterat si daca nu o sa eziti prea mult, poate o sa- mi dai  raspusul cel corect.
- De ce?... Ce e corect pe lumea asta?
- Opreste-te..eziti..
- De ce?   ce-ar trebui sa spun la asta.. si din ce autori ai vrea sa-ti mai citez? De ce? Poate c-avem prea multa minte sau poate putin destin....ca o fi soarta sau vointa stii foarte bine spre ce as putea eu sa inclin...dar ca s-o spun asa intr-un cuvant...nu stiu..nu stiu" de ce?"
- Nu vreau sa copiezi pe nimeni...pentru ca tot ce-mi spui si tot ce simt, tine de-o alta ratiune. Mi-e imposibil sa pricep cum poate exista ceva si totusi nu..
Exista niste legaturi ce le-am putea cataloga ca drept chimie..si totusi multe lipituri....