Da, am ramas uitandu-ma prosteste si afisand un zambet tamp, privind la ea: o Usa!
Dar am uitat cum se deschide si parca nici nu stiu ce-o da deoparte. Doar sta acolo, asa falnica, trufasa si e putin cam mult doar pentru mine.
Identitati se amesteca confuze, de nepatruns se pare in aceasta stare.
E totul gol in spate, abis sapat in munte, vuieste vantul si se aude doar un ecou de vise. Cu toatele indepartate , poate mi se pare...
Si nu era decat o usa, vopsita in culori aprinse, un puzzle afisat si rezolvat de altii, poate asa, dintr-o intamplare.
Acum ce fac? Ma uit la ea si parca imi ranjeste sau poate ca doar imi staluceste de la soare . Dar nu e soare, e doar con de umbra.
Incearca sa imi spuna, dar nu reuseste.Sau, poate, doar ca mi se pare, ca tot s-a transformat in multe si parca au picat in nepasare.
Cine mai stie, c-au trecut atatea si s-au aplatizat , au devenit difuze.
N-am ganduri, e o simpla stare si nu exist, doar stau: eu si-o usa.
