plan

Si ai plecat...pentru ca asa era normal, firesc.  Acum de ce ma cauti printre zale ruginite, de ce incerci sa scuturi pomii, ca poate oi cadea din cer?
M-ai rupt si mi te- ai dus razand, increzator ca nu era decat un rol. Un rol stupid ce- aveai sa-l joci si apoi sa te intorci triumfator.
Ce-as fi putut sa fac sa te opresc, cu ce catuse grele , de-aveam , sa te-nfierez?
Dar n-am avut, ca nu le vreau..
Nehotararea ti-a cerut ragaz si ai ornat frumos cu motivatii, c-asa e bun, c-asa e drept.
Din tot ce-a fost, am zis: n-o fa, ca simt ca te opresti si n-o sa poti sa mai razbesti.
Dar tu aveai un plan maret, cladit, cusut cu fire de argint, ce te orbeau si te faceau sa uiti.
Si ai uitat , cam tot ce-ai spus si te-ai intors pe la apus, ..ca sa culegi..cam ce?

bizar

Imi esti prezent la modul desuet,
Si nu mai cred in povestiri cu zane,
Dar e ceva ce nu se-aduna
Si nu inteleg  si nu pot sa dezleg.

M-ai prins bizar in alta emisfera
De mi-ai da pace,
Poate-as putea sa scap,
Sa ma intorc, sa ma absorb prin lume.

Sa te alung ..e simplu
Dar te-ntorci
Si-mi dai porunci, de parca mi-ai fi rege
Si culmea, eu te-ascult
Absurd...chiar nu pot sa pricep.

Desi nu spui nimic,
Imi bubui in urechi
Si imi indici trasee
Eu chiar nu pot sa mai aleg.

emisfera stanga

 E intr-un fel abstract : tacerea mea o plagiaza pe a ta.
Si parca mi-o cersesti sa fie tot la fel, sa nu se afunde in complicatii. Ma indepartezi de tot, ce zici tu ca-i letal, ca inca-i subred si bombele sunt inca amorsate.
Ma pui sa tac, dar nu m-asculti, e in zadar.
De-o vreme incoace iti vizionez constant o emisfera stanga , ce se inghesuie in explicatii. De logica, e clar, cu asta se ocupa. S-a izolat de sor-sa si incearca, in mod temeinic, sa recurga la dominatii .
E incredibil cum incerci, sa te-ntelegi si practic, tot tu ajungi ca sa bavezi cu aberatii.
Sunt aberatii din eter, ce-au fost odata ecuatii , ce chiar aveau o schema buna si-o rezolvare clara.
Dar implicit le-ai complicat, poate ca doar asa, sa sune,  interesant., se pare. Ca sa putem sa spunem si logic demonstra ,ca nu-i asa de colo, sa faci asa o rezolvare.
Dar implicit incepe aventura, aceea in care cresti si cica te maturizezi. Din tine se dezvolta elemente si strict molecular se spune ca poate avansezi.
Te infuzezi cu adrenalina, ca poate asa , un bum , si reusesti s-o dai naibi de schema , sa tipi cat poti tot ce-ti doresti de-un secol, sa nu te mai mimezi.

tragedie

De-o fi sa-ti fiu o tragedie,
Macar n-o face un cliseu,
Caci ai atatea variante
Sa desenezi in mii de fel.
Si nu ma pune pe-un panou,
Banal asa, cotidian
Sunt mult mai mult de-atat, de fel.

Te- ai incordat atat sa-ncerci
Banale jocuri de amor
Cand ma stiai de-un inceput
Ca eu nu sunt asa, de fel.

M-ai ingradit in platitudini,
M-ai inglobat in multitudini,
Ai incercat prin invizibil
Sa ma strecori intr-un decor

Nu ai ales intamplator
Sa cazi, sa fi doar un actor,
Ce se preface ca asculta
Si-asteapta, umil , curtenitor.

Blocat asa prin incercari
Ai transformat povestea in parodie,
Tot ce  deplangi acum
Sunt, dragule,doar piese de decor.

tot

Nu te mai opinti atat,
Iubirea nu e pe-ncercat.
E tot ce vrei, e tot ce poti,
Nu vine-n timp si nu dispare inopinat.
Nu pleaca capul si nu dezamageste,
Nu se complace, nu accepta reguli
Si nu-si alege ora , ziua sa se marturiseasca.
Nu se ascunde si nu bolboroseste,
Nu incearca sa te apere cu motivatii.
Ciudata e, dar nu e circumstanta.
Ea tipa , urla, pierde, dar se lupta
Si spera ca -ntr-o zi o s-o gasesti
Neconditionata, pura si neviciata
De tot  ce colcaie in jurul tau.

brut

Uneori  prostia in stare bruta te pune pe ganduri. Te pocneste asa de real, incat te indeamna la reflectii.Uneori ne dorim atat de mult anumite lucruri, incat ajungem sa ne atrofiem pentru asta.
Si am convingerea din ce in ce mai acut ca asta esti tot. Esti sclavul propriilor tale slabiciuni si lasitati, pe care paradoxal le cunosti si le detesti. Dar in acelasi timp le faci parte din tine, pentru ca te definesc si fara ele nu ai fi tu.
Oricat de mult mi-as dori o continuare, oricat as incerca sa mai storc ceva, tu inevitabil te termini aici.
In punctul asta vicios pe care nu-ti doresti sa-l depasesti, din care pleci de fiecare data , dar te intorci intotdeauna spasit..
Practic, cred ca as putea sa-ti fac portretul pe o singura coala de hartie, ar fi suficient.
 Esti o singura pagina, esti un cliseu. Nimeni nu poate sa transforme banalul in ceva unic.
Desi, recunosc,  am incercat si fara modestie, imaginatia mea debordanta a mai imprimat cate ceva in plus pe ici pe colo cateodata.
Te simti mancat pe dinauntru si pe dinafara, simti soparlele pe tine cum se inmultesc, dar esti doar atat. Nu poti sa te lupti cu ele, pentru ca  ti-e teama ca o sa  pierzi. Teama te domina si atunci preferi sa le lasi asa, sa te lasi asa, abuzand de o credinta absurda in miracole.
Esti tot ceea ce urasti si crede-ma nu exista motivatii pentru asta.
Tu doar te termini aici.

benzoina

Mi-e sufletul murdar si trist,
Asemenea unui artist,
Cu pensulele pline de rugina.
Aduceti niste..benzoina
Sa-l imbaiez.
Am obosit sa tot razbesc,
Sa iti arat, sa te invat
Si tu sa uiti cum te iubesc.
Sa ma intrebi din nou si iar
De ce si cum , ca nu e clar.
Sa mai analizam pe rand,
Ce-a fost sau ce am spus
In circumstante amestecate
Cu gesturi in mare, sugerate.

anamorfoza.

Da te-am privit .
Din unghiuri diferite am incercat sa deslusesc
Si prin luminile difuze sa te conturez,
Cum te-am simtit prin vene,aleator.

Imi afisai  constant aceasi poza
Si te stiam ca vrei sa ma inseli.
Era  ceva de dupa  umbre
Si tu nu vrei sa-mi  dezvelesti.

Si te-am strambat,
M-am asezat cu demonii la masa,
Ca poate asa o sa pricep,
De e doar viziune sau e viata.


 Si iar incerc..
Te descompun bucata cu bucata
Si reasez
Asa cum cred.
Da, te-am vazut... ..anamorfoza..?

comori

Sa ne aruncam in incercari multiple,
Cu ochii inchisi, nepasatori
Intindem bratele spre mare
 Si sa apucam mii de fiori.

Nu stim nimic si nu ne pasa
Si apucam increzatori
Alegem, rascolim comori,
Ce ne ating intamplator.

Atingem cerul , apa, luna
Il inspiram si-l expiram
Prin mine dinspre noi
Curbate, alambicat, optional.

Si parca -s fermecate toate,
Apar ca  potiuni
In sticle amestecate,
Ne curg prin vene, explodate...

Si suntem noi, aceeasi noi,
Ce-am ezitat de mii de ori
Sa cerem si sa vrem.

altfel

Si de-as lua-o bucata cu bucata, tot ce-i real intr-o iubire, nu are cum sa moara niciodata.
Dar se transforma totusi, de neimaginat si nestiut ca poti sa simti asa.
De te-am iubit de inceput, inconstienta ca o fac, presata de un imposibil, atinsa de neconceput, sa recunosc ca asta e: iubire.
Apoi mi-ai aratat ca e real si mi-ai mai alungat din neguri si imposibilul s-a transformat in mult.
Da, te-am iubit , asa cum nu mai credeam ca pot s-o fac si m-am recunoscut si am stiut ca e acolo, de mult , de tot.
Si mult ti-am dat, dar imatura am si cerut, un schimb, la fel.
La fel de mult, c-aproape ai ezitat. De stau acum sa rascolesc, mai mult cred ca te-ai speriat, de tot, de mult, de tine si de noi. Si ai cedat.
Si atuncea am iubit cam disperat. Era tot ce s-a transformat  din mult, acela ce l-am dat si astepatri desarte si promisiuni in van.
Iubirea multa, disperata a devenit si incapabila sa vada, a fost cu mult mai simplu de urat. Si te-am urat ca m-ai facut razbunatoare, ca mi-am dorit sa schimb , sa rup si sa distrug.
Caci , de nu stii, atuncea mi-am dorit orice , la schimb si-am vrut sa te despic, sa intru-n tine, sa-ti arat. Ca sa ma vezi, sa simti si tu sa vezi ce vad si eu.
Si te-am iubit tot timpul neimpacat si nici un loc n-am mai lasat, de fericiri marunte , mici.
Nu eram eu, erai doar tu, un imprezent si totusi absolut.
M-am chinuit asa de tine si de tot.
Dar in secunda aceea Z, am inteles, ca nu sunt eu, ca tot ce ating distrug.
Si acum tot te iubesc, dar altfel.....Si e un mod ce nu pot sa descriu acum, pentru ca n-am stiut ca pot si-asa.
Ce stiu, e ca nu esti peste tot prezent si nu mai domini si ma lasi sa rad de vreau.
Ma dispersez de tine si-mi fac loc, de mine si mi-e bine.
Pentru ca n-am stiut ca pot sa nu ma mai sufoc, cand ma gandesc la tine si sa iubesc doar ce e in prezent.
Sa nu-ti mai cer iluzii de dat la schimb, sa nu mai judec fapte, in care  nu sunt eu.
Si e iubire adevarata , jur, c-o simt de la- nceput si fara de sfarsit.

foc

Iubitul meu cu ochi fierbinti,

Ai vrut sa ma ranesti?

De-ai pus in ziua nuntii noastre,

Pe pieptul meu, carbuni incinsi.

Si-apoi ai plans

Si-ai vrut sa-l stingi,

Dar n-ai putut decat sa-ncingi

Un foc.

Cu disperare te rugai,

Ca timpul sa se scurga inapoi,

Sa ma atingi , sa ma saruti

Si-n ziua aceea, cea de mai,

Doar eu si tu, sa fim noi doi.

Parea ca o minune,

Multimea se-aduna puhoi,

Dar clopotele ce vesteau?

O nunta, oare, sau moartea mea?