altfel

Si de-as lua-o bucata cu bucata, tot ce-i real intr-o iubire, nu are cum sa moara niciodata.
Dar se transforma totusi, de neimaginat si nestiut ca poti sa simti asa.
De te-am iubit de inceput, inconstienta ca o fac, presata de un imposibil, atinsa de neconceput, sa recunosc ca asta e: iubire.
Apoi mi-ai aratat ca e real si mi-ai mai alungat din neguri si imposibilul s-a transformat in mult.
Da, te-am iubit , asa cum nu mai credeam ca pot s-o fac si m-am recunoscut si am stiut ca e acolo, de mult , de tot.
Si mult ti-am dat, dar imatura am si cerut, un schimb, la fel.
La fel de mult, c-aproape ai ezitat. De stau acum sa rascolesc, mai mult cred ca te-ai speriat, de tot, de mult, de tine si de noi. Si ai cedat.
Si atuncea am iubit cam disperat. Era tot ce s-a transformat  din mult, acela ce l-am dat si astepatri desarte si promisiuni in van.
Iubirea multa, disperata a devenit si incapabila sa vada, a fost cu mult mai simplu de urat. Si te-am urat ca m-ai facut razbunatoare, ca mi-am dorit sa schimb , sa rup si sa distrug.
Caci , de nu stii, atuncea mi-am dorit orice , la schimb si-am vrut sa te despic, sa intru-n tine, sa-ti arat. Ca sa ma vezi, sa simti si tu sa vezi ce vad si eu.
Si te-am iubit tot timpul neimpacat si nici un loc n-am mai lasat, de fericiri marunte , mici.
Nu eram eu, erai doar tu, un imprezent si totusi absolut.
M-am chinuit asa de tine si de tot.
Dar in secunda aceea Z, am inteles, ca nu sunt eu, ca tot ce ating distrug.
Si acum tot te iubesc, dar altfel.....Si e un mod ce nu pot sa descriu acum, pentru ca n-am stiut ca pot si-asa.
Ce stiu, e ca nu esti peste tot prezent si nu mai domini si ma lasi sa rad de vreau.
Ma dispersez de tine si-mi fac loc, de mine si mi-e bine.
Pentru ca n-am stiut ca pot sa nu ma mai sufoc, cand ma gandesc la tine si sa iubesc doar ce e in prezent.
Sa nu-ti mai cer iluzii de dat la schimb, sa nu mai judec fapte, in care  nu sunt eu.
Si e iubire adevarata , jur, c-o simt de la- nceput si fara de sfarsit.