brut

Uneori  prostia in stare bruta te pune pe ganduri. Te pocneste asa de real, incat te indeamna la reflectii.Uneori ne dorim atat de mult anumite lucruri, incat ajungem sa ne atrofiem pentru asta.
Si am convingerea din ce in ce mai acut ca asta esti tot. Esti sclavul propriilor tale slabiciuni si lasitati, pe care paradoxal le cunosti si le detesti. Dar in acelasi timp le faci parte din tine, pentru ca te definesc si fara ele nu ai fi tu.
Oricat de mult mi-as dori o continuare, oricat as incerca sa mai storc ceva, tu inevitabil te termini aici.
In punctul asta vicios pe care nu-ti doresti sa-l depasesti, din care pleci de fiecare data , dar te intorci intotdeauna spasit..
Practic, cred ca as putea sa-ti fac portretul pe o singura coala de hartie, ar fi suficient.
 Esti o singura pagina, esti un cliseu. Nimeni nu poate sa transforme banalul in ceva unic.
Desi, recunosc,  am incercat si fara modestie, imaginatia mea debordanta a mai imprimat cate ceva in plus pe ici pe colo cateodata.
Te simti mancat pe dinauntru si pe dinafara, simti soparlele pe tine cum se inmultesc, dar esti doar atat. Nu poti sa te lupti cu ele, pentru ca  ti-e teama ca o sa  pierzi. Teama te domina si atunci preferi sa le lasi asa, sa te lasi asa, abuzand de o credinta absurda in miracole.
Esti tot ceea ce urasti si crede-ma nu exista motivatii pentru asta.
Tu doar te termini aici.