Si ai plecat...pentru ca asa era normal, firesc. Acum de ce ma cauti printre zale ruginite, de ce incerci sa scuturi pomii, ca poate oi cadea din cer?
M-ai rupt si mi te- ai dus razand, increzator ca nu era decat un rol. Un rol stupid ce- aveai sa-l joci si apoi sa te intorci triumfator.
Ce-as fi putut sa fac sa te opresc, cu ce catuse grele , de-aveam , sa te-nfierez?
Dar n-am avut, ca nu le vreau..
Nehotararea ti-a cerut ragaz si ai ornat frumos cu motivatii, c-asa e bun, c-asa e drept.
Din tot ce-a fost, am zis: n-o fa, ca simt ca te opresti si n-o sa poti sa mai razbesti.
Dar tu aveai un plan maret, cladit, cusut cu fire de argint, ce te orbeau si te faceau sa uiti.
Si ai uitat , cam tot ce-ai spus si te-ai intors pe la apus, ..ca sa culegi..cam ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu