respiri

Si dupa atata timp pierdut, umbland printre straini, haladuind printre himere,ai inceput sa ma respiri. Si te-ai oprit.
Ai scormonit printre sechele, le-ai adunat si le-ai unit. Cu ate invizibile le-ai adormit.
Si-am rezultat: un eu, un tot, produsul brut al mintii tale, calatoare, ce  bantuie printre stafii si a imaginat in fel si chip.
M-am intamplat neprevazut, dar m-ai pierdut. M-am ratacit un timp si ai uitat cum sunt.
Acum ma vezi, cu bune si cu rele, m-ai coborat din postament si poti sa ma percepi fluent, fara interferente din afara, fara dureri ucigatoare: sunt viu, respir in mod concret.