negare

-Ce faci?
-Pe undeva..
-Si acum?
- Orice...
- Chiar nu te inteleg...e asa ambigu totul.
- Daca-i prea greu, poti trece peste, esti  liber  doar si poti sa mergi si mai departe.
- Poti sa imi spui macar pe unde esti?
- Concret?..e galben totul..la modul cel mai sincer si nu ma joc deloc, e felul cel mai sincer in care o pot spune...
 ..................Si iti aduci aminte de starea aia de nimic? Si-ti vine sa faci aia si apoi nu prea-ti convine.  Te inconjoara puncte ce greu ti le fixezi, e TOT.
Si iti mai aduci aminte ca asta nu e bine, ca TOT aduce ganduri multe si cugetari pe alaturi si intrebari, de ce-uri.......raspunsuri prea putine.
"De maine jur ca nu-mi mai pasa"...E-asa de simplu oare? O zici si uite-i gata....
Indiferenta asta proslavita si afisata in mod constant atunci cand simti ca dai pe-afara.
Cosmarul recurent din care te trezesti de fiecare data...
Si-abia atunci incepe lupta cea adevarata. Adevarata lupta e sa gasesti speranta acolo unde nici macar ea nu se intrezareste.
Nu-mi pasa. Nu-mi pasa ca a mai trecut o zi din noi, nu-mi pasa ca, parca, aerul si-a mai schimbat textura, ca soarele nu mai rasare din acelasi loc....nu-mi pasa de ce esti...indiferent de ce alegi
-Pe bune, chiar nu-ti pasa?
- Ba da, tu ai dreptate, negarea nu e o solutie.....