infinit

           Din trei cuvinte, nu cred ca poti sa faci un manuscris.
            O, ai sa fi surprins , cum se pot repeta intruna, tinzand spre infinit si pot sa se transforme in sensuri, mii si mii,  acele trei cuvinte, in care tu nu crezi, nu stii ce pot ele devenii.
Ca  te-am lasat pe tine sa poti sa fi ce vrei, ca m-a durut? De mii de ori...dar te-am lasat, ca sa nu poti sa minti, desi cred ca pe mine  era cel mai usor...
             Da, n-am mintit, dar nici adevarul nu l-am spus...la naiba, care-i adevarul si al cui e de de fapt? Al meu, al tau , al lor?
             Depinde de context, depinde cine-l spune si mai ales cui...depinde de-o idee, de cum o vezi, de cum o simti, depinde.. e.relativ  as spune...Probabil,  adevarul e ca eu te iubesc, indiferent de ce...
             Ce-ai spus?
             Ca te iubesc..indifent de ce.
              Dar tu ai spus ca e o limita...ca ce nu se hraneste se termina, ca din dezamagiri se moare, cum sa iubesti asa , la infinit, indiferent de ce?
               Tot ce e limitat, e fals, e neadevarat, e-un mizerabil compromis. Vezi ca n-ai inteles nimic?
Eu te iubesc si uite, din trei cuvinte pot face un manuscris.