contiguitate

Te gandesc in avans si nu mai poti sa schimbi nimic din tot ce-a fost prestabilit .
Te desfasori latent in aceasta contiguitate seducatoare si nici macar nu-ti intuiesti traseul. Cateodata dai vina pe soarta, atunci cand inca te feresti s-accepti.
Daca te-as desprinde de gandurile mele te-ai rataci si ai oscila prin ceata. Te-ai intoarce in pacla aia parfumata in care te-am gasit. Dar, chiar si tu, stii ca o sa fie si mai deasa, c-a mai crescut in timp.
 Mi-aduc si acum aminte, de parca a fost ieri, ca ti-am zambit,  sau poate-am ras .  Sau chiar nu mai conteaza ce-am facut, il stiu, momentul. Si nu stiu cum, dar cert e ca-ai ales sa iesi.
Te-ai scuturat , ai inspirat si viu ai fost. Aia a fost ultima ta optiune individuala. Si , da, ai ales sa traiesti. Nici acum nu-mi dau seama daca ai stiut, sau nu ce faci.
Cateodata  ma tem ca poate te-ai grabit, ca poate n-ar fi trebuit sa te intinzi atat spre mine. Dar ai decis si dus ai fost. Spre viata..
Caci te-am unit cu miile de perspective ce le tineam deoparte, unele inca ambalate si noi noute toate.
De unele mai vechi ti-am povestit si le-ai simtit din tine  sau poate le-ai reamintit din vieti straine.
Dar le-ai stiut pe toate.
Ti-am aratat cum se escaladeaza muntii, dar mi-ai soptit ca mai astepti. Te-am dus pe tarmuri nisipoase, dar zarile tu le-ai vazut fara cuprins.
Si-acuma, spune-mi tu, ce  sa  ma fac cu tine?