pamant si apa

Astazi nu mai am soare. S-a suparat putin pe mine, ca printre cautarile nebune, l-am ignorat, l-am ocolit  . Si s-a inchis. Si ca un zeu ce e si-a tras cortina, s-a invelit si ma priveste dintr-un colt , cu-n sfert de ochi.
Tu esti apa si eu sunt pamant. Si ne mai intanim din cand in cand pe-un tarm uitat de mare..
Unde te termini tu, eu chiar devin nisip.
Bolborosesti deasupra mea, de parca-i vrea sa-mi spui ceva. Ceva ce-i doar al tau, dar nu-i pe intelesul meu. Ca ai o limba complicata , din semne multe singulare ,ce le-ai format prin zecile de valuri.
Eu stau aici, calcata si batatorita de talpi uscate de soarele de altadata.
Azi parca te-ai mai razvratit un pic si-ai incercat sa musti din mine. Poate ca ai vrut doar sa ma uzi sau poate ti-a fost dor de zilele senine si-ai vrut sa simti .
M-acuzi de infinit, ma cauti in deriva si atunci cand ma gasesti, te rusinezi si dai sa fugi..
Nu pot sa mai acuz nimic, tu doar ma cauti si atat.
Nu poti sa stai, ti-as fi prea mult .