alternative

 Relativitatea,o incantare ce linisteste simturi amortite. O varianta demonstrata, cu care , de as indrazni, chiar as putea sa neg  un infinit.

Dar, uite cum,  o  minte absorbita de constante, nu face altceva decat sa mearga pe un traseu, ce-i unul, e linear, lipsit de scheme

E relativ sau e constanta?  In materialitatea ei, constanta apare ca absurda. Nu zgandare realitatea, ci o controleaza. O singura directie , ce-ar fi mai simplu de urmat, de-atat?

 Ma misc sau stau pe loc? 

Revad un soi de certitudini ce se inghesuie sa iasa, nu clipocesc constante, dar ma imbata cu o dulce soarta.

Dar parca totusi, mai e ceva acolo, prin staturi suprapuse. 

E creativitatea noastra, ranita sau apusa, ce a facut odata tot ce-am numit, sporadic, evolutie.

E mintea din alternative, posibile si plauzibile, ce poate ca-s nitel in ceata, dar parca inca stralucesc firave si par sa ne mai bantuie.

E timpul, ce nu mai da stare si te abuzeaza parca sa-ncerci sa construiesti, sa te mai misti putin , alternativ, se pare.

Si mergem inainte sau ne prefacem doar?

Nimicul imposibil se-mprastie si doare. E-acea categorie , care, in perioade, oarecare, te-apuci si rupi sute de liste motivationale. Caci parca nu-ti mai spun nimic, apar doar ca eroare.

Si ingopam dorinte si vise planetare intr-o structura vasta, ireversibila , se pare. Le ducem in uitare.