distopie

E previzibil sau e distopie, sa incercam sa ducem totul asa departe? E tot aici , dar parca-i intr-un fel aparte. Si aparent e-o nebunie.
E nebunia mintii mele ce nu prea reuseste sa se-adune sau sunt erori din calcule trecute?
Si ne oprim, ca parca - am obosit un pic.
O pauza umana, binemeritata, ce ne-o cerseste carnea si mintea asta-ncancenata.
E bine asa, sa zaci , sa nu te mai incerci atat,
Ca parca te-ai tot dezbatut si parca tot ai imbinat alternative complicate
Ca e prea mult , in cerc si atat.
Si daca am tot  continua, inca putin  spre infinit, acela mare sau  poate ca cel  mic?
Asteapta si accepta traseele ce se muleaza parca prin sinapse,
Si ne simtim, sa s- adunam cam tot ce apare din muntele de posibilitati.
Dar suntem obositi, se pare, umanoizi ce se tot disipeaza prin crapaturi terestre.