Pe unde trec ma tot culeg,
Apuc din stanga sau din dreapta
M-am prins eu ca asa sta treaba.
Ma uit in sus, mai vad o raza,
Ce simt ca mi se potriveste pe-o arcada.
Ma uit in jos si dau de-un firicel
Ce s-a lipit perfect intr-un inel.
Pe-o banca leneveste un mister,
Il ocolesc subtil, ca-l stiu inselator,
Ca m-am lovit de el de atatea ori
Si m-a cam scuturat nitel.
Pasesc timid in continuare
Sa nu cumva s-apuc din intamplare,
Cutia cu iluzii fermecate
Ce abia asteapta sa ma umple toata.
Perfect le reasez pe toate,
Ce nu se potriveste le arunc deoparte
Ca nu-i firesc sa se lipeasca
Intr-o asa incompatibilitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu