rafturi

Mi-e dor de imposibil si de soare,
Dar ma rasfat cu-o reverie
Si imi presar imprevizibil,
Ma invat incet tot ce nu-i plauzibil.

Imi iau din mine clipe,
Si le asez pe rafturi,
Un vanzator de vise mi-a aratat odata cum
Sa stivuiesti din tine-n staturi.

Le lustruiesc frumos
Dar nu le vreau in lanturi
Din cand in cand ma-ntorc la ele
Sa le mai simt , sa le ating
Parfumul vechi.

Ca mi-am dorit , odata, poate,
Sa le distrug, sa le alung,
Dar mie imi apartin cu toate
Si asa am devenit un eu.