normal

Ne plange cerul incapatanarea de a lasa lucrurile sa fie, 
Ne zguduie si-ncearca sa ne spele, e mult de-atunci, dar nu ne trece.
Ne punem ziduri cu uitare, ca e mai bine asa, e rece.
Absurditatea nu ne mai uimeste, ne-alina si ne tintuieste, zambind de dupa schele.
Ne asezam in locuri mici si fara perspective
Si un tot normal ne curge  repede prin vene.
E anestezic bland de supravietuire, de zile goale, fara de traire.
Cersim minuni periculoase, ca n-avem  forta decat de indurare
Ceva de genul" nu mai pot"..si as dori si parca as vrea ceva..
Ceva ce nu mai stim cum e, dar licare prin oarecare.
Ceva venit , asa , din intamplare, sa ne mai puna in miscare.
Sa mai atenueze din paloare.
De apare, il gonim cu disperare si teama de -a iesi din nepasare .