teorie

" Uneori ca sa stii ca sarpele e in tufis trebuie sa il vezi"
 Probabil ca as putea sa inteleg cand spui ca  nu contezi...si uite asa , ca o urmare, totul , se presupune prin absurd  ca se rezuma la beneficiul absolut al celorlalti?
 Aceia care...care se pare ca conteaza. Aceia care ,  asa printr-o intamplare si-o conjunctura minunata, au castigat sa fie cu mult mai mult de tine...
 Si uite asa, mizand pe faptul ca..sperand ca n-o sa ma acuzi ca iar detaliez prea mult , dar sincer eu asa o vad  : Tu ai ajuns sa crezi ca e corect sa te prefaci ca nu exist...Si daca eu chiar nu exist si asta e un beneficiu...?
Probabil ca as fi putut sa inteleg ca-n tine..... intinctul de conservare a murit,  desi, daca am fi sa fim onesti, asta nu moare niciodata.
Dar uite ca-ti dau credit si accep..accept ca tu esti o anomalie si-n tot ce faci pe tine te ignori...
Si iti accept si limitele  si tot ce-ai construit in jurul lor...., dar unde-s eu?
Exist in toata aceasta teorie?