inteleg

          



          

           De ce ma obligi sa ajung iar si iar la acele crize de melancolie dementa?

            Am recitit ultima ta scrisoare si am avut senzatia ca , peste impotrivirea mea, te leg de o lume separata, complicata.

            Odata credeam si eu ca trebuie sa proslavesc farmecul hazardului, in care vedeam numai aventura si de care acum ma tem.

            Cred ca e si mai greu pentru cineva care nu s-a coborat niciodata in sine insusi, cineva pentru care viata nu a avut pana la un moment dat decat suprafata si pe care tragediile neasteptate il obliga  sa-si caute o vina in trecut si sa inteleaga prezentul.

            Cred ca ai dreptate: cand iti esti tie victima e cel mai greu, e odios, insuportabil, fiindca nu ai macar usurarea de a gasi un vinovat, totul, absolut totul  loveste direct in tine. Inteleg si tocmai de aceea ma tem.