ceva

          

  Vad, sau imi inchipui ca vad, fasii de lumina, nuante de mov, culoarea feminina, nobil excitanta. Inchid ochii, dar tot le vad.

            Am aprins lumina ca sa-ti pot scrie in continuare, nu am curaj sa aprind candela din nou, ma simt pangarita si vinovata. Spune de ce s-a stins?

            Mi-e frica. Sunt singura in toata casa………….aprind luminile in fiecare camera si incerc sa ma adun, nu pot, tot mi-e frica………intelegi?

            Din cand in cand ma ridic de pe scaun si ma plimb prin camere ca sa-mi aud pasii. M-am oprit in fata oglinzii fara sa ma vad!  Apoi mi-am vazut chipul, dar am simtit ceva, ca o umbra, ba nu....a fost ceva material, ceva ce as fi putut atinge………..primul impuls a fost sa acopar oglinda si  sa fug…………….

         Doamne, cand moare cineva in casa, atunci sunt acoperite oglinzile. Ma simt ca si cum stau singura langa un cadavru necunoscut si e o senzatie cumplita. Daca in clipa asta incetez sa-ti scriu si ma uit in jur, ma tem sa nu vad ceva groaznic, ceva………..

          Candela s-a stins de vreun ceas singura, oglinda acoperita, senzatia asta……..Doamne, Dumnezeule mare , poate eu mor!
        

         Iarta-ma, nu pot sa mai scriu. Nici nu mai am ganduri, s-au transformat toate in temeri si presimtiri. Si tu? Ce faci acum? De ce nu simti nimic, daca spui ca ma iubesti? Dormi sau faci dragoste….unde? cu cine? Cat te urasc in clipa asta fiindca nu ma cauti. Ce noapte groaznica………….tu n-ai vrut decat ............