Vezi, tie iti
plac drumurile drepte, fiindca ai impresia ca poti stapani la fel de bine ce ai
lasat in urma si ce ai inainte, cu toate ca ai recunoscut ca niciodata nu poti
vedea mai incolo de doi pasi, chiar si pentru drumurile drepte.
Eu detest drumurile drepte, fiindca
nu am destul curaj sa privesc inainte, nici macar la acei » doi pasi ».
Mie imi plac liniile in labirint, liniile serpuite, pentru ca eu sper si plang
pentru fiecare cotitura si la fiecare colt astept ceva nou si frumos. Poate din
acelasi motiv peisajul ala pe care l-am vazut impreuna saptamana trecuta, mie
mi s-a parut sublim, iar tie pretentios.
Mi-ai scris ca drumurile sunt
aceleasi pentru toti, atat doar ca fiecaruia ii e sortit sa le vada altfel. Ma
simt atat de bine in clipa asta………..imi place tot ce mi-ai scris si iti promit,
iti jur daca vrei, ca scrisoarea asta innebunitoare este numai a mea si nu am
de gand sa o arat nimanui niciodata; cand am citit-o am plans………….
Dar daca………….daca ceea ce mi-ai
scris e fals, daca nu e nimic sincer, atunci te urasc din tot sufletul, fiindca
am plans cu adevarat pentru amagirile tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu